Ideea de job sharing — împărțirea aceluiași post între doi salariați — revine în discuția angajatorilor din România ca posibilă soluție pentru program flexibil. Mecanismul poate ajuta anumite echipe, însă nu este o scurtătură automată pentru reducerea costurilor sau a birocrației.
Într-un model de job sharing, două persoane acoperă împreună responsabilitățile asociate unui post care, în mod obișnuit, ar fi ocupat de un singur angajat cu normă întreagă. Programul, predarea sarcinilor și modul de evaluare trebuie stabilite foarte clar. Altfel, flexibilitatea promisă se poate transforma rapid în suprapuneri, goluri de responsabilitate și costuri administrative mai mari decât cele anticipate.
Ce înseamnă, concret, job sharing
Job sharing nu este același lucru cu două contracte part-time care coexistă întâmplător într-o firmă. Ideea presupune că doi oameni împart un rol, un set de obiective și, de regulă, răspunderea pentru continuitatea muncii. Unul poate lucra dimineața, celălalt după-amiaza, sau pot împărți săptămâna în zile fixe. În anumite profesii, cei doi pot alterna perioadele de activitate, cu o predare structurată a dosarelor și a deciziilor.
Formula poate fi atractivă pentru părinți, pentru persoane aflate într-o etapă de reconversie profesională sau pentru specialiști care nu pot ori nu doresc un program complet. Pentru companie, avantajul teoretic este accesul la două seturi de competențe și o acoperire mai bună în perioadele de concediu ori absență. Dar rezultatul depinde de natura postului: o activitate repetitivă, măsurabilă și ușor de predat este mai potrivită decât una în care deciziile se schimbă de la o oră la alta.
De ce costurile nu scad automat
Împărțirea unui post nu înseamnă, prin ea însăși, că firma plătește mai puțin. Pot exista două procese de recrutare, două dosare de personal, două fluxuri de pontaj, două evaluări și mai mult timp alocat coordonării. În plus, munca de predare dintre cei doi colegi trebuie inclusă realist în organizarea programului. Dacă predarea este făcută informal, există riscul ca informațiile importante să se piardă.
Costul real depinde de salarii, de timpul administrativ, de beneficii, de aplicațiile utilizate și de rolul managerului. Unele cheltuieli sunt proporționale cu timpul lucrat, altele apar pentru fiecare persoană încadrată. De aceea, un angajator are nevoie de o comparație concretă între modelul clasic și cel împărțit, nu doar de presupunerea că două norme parțiale sunt mai ieftine decât una întreagă.
O altă dificultate este stabilirea răspunderii. Când un proiect întârzie sau un client nu primește un răspuns, firma trebuie să poată vedea clar cine era responsabil în intervalul respectiv și ce informații au fost transmise la schimbul de tură. Un calendar comun, reguli pentru urgențe și un singur spațiu de lucru pentru documente sunt condiții practice importante.
În ce situații poate funcționa modelul
Job sharing poate avea sens în activități administrative, suport clienți, proiecte cu flux previzibil, comunicare, anumite roluri din retail sau servicii, dar și în poziții specializate unde două persoane se completează. Nu există o rețetă universală. Un post cu decizii confidențiale frecvente ori cu disponibilitate permanentă poate avea nevoie de reguli mai stricte decât unul bazat pe sarcini planificabile.
- obiectivele postului trebuie împărțite și documentate;
- programul și intervalele de suprapunere trebuie agreate dinainte;
- predarea sarcinilor trebuie să lase urme verificabile, nu doar mesaje orale;
- managerul trebuie să stabilească un punct de contact pentru clienți și colegi;
- performanța trebuie evaluată echitabil, atât individual, cât și pentru rezultatul comun.
Înainte de implementare, compania poate testa formula pe un singur rol și pe o perioadă limitată. Un astfel de test oferă date despre timpii de predare, disponibilitatea echipei și reacția clienților. Dacă apar întârzieri sau confuzii, procesul poate fi ajustat înainte de extindere.
Ce ar trebui să verifice angajații
Pentru salariați, discuția nu se rezumă la numărul de ore. Contractul, salariul, repartizarea timpului de lucru, concediul, beneficiile și persoana care aprobă activitatea trebuie înțelese înainte de acceptarea formulei. Este important și modul în care angajatorul tratează situațiile în care unul dintre colegii care împart postul lipsește sau pleacă din companie.
O comunicare transparentă evită două riscuri: ca unul dintre oameni să preia constant munca celuilalt fără recunoaștere și ca angajatul cu timp parțial să fie exclus din informațiile de care are nevoie pentru a-și face treaba. Flexibilitatea funcționează numai dacă responsabilitățile și accesul la informație sunt echilibrate.
Ce merită urmărit în perioada următoare
Subiectul job sharing-ului merită privit ca parte din discuția mai largă despre flexibilizarea muncii, nu ca o soluție miraculoasă. Pentru unele companii poate fi un instrument de retenție și de organizare mai bună a talentelor. Pentru altele, costul coordonării va depăși beneficiul. Diferența o face proiectarea atentă a rolului și respectarea regulilor de muncă aplicabile.
Citeste și: Cum verifici rapid o informație online înainte să o distribui și cele mai noi analize și știri de actualitate.
Sursa informațiilor inițiale: Profit.ro. Articol redactat editorial pe baza informațiilor publice disponibile. Ilustrație editorială generată cu AI pentru ZIARU.RO.
