[ad_1]
Se află la Iași și este una dintre cele mai vechi cetăți din România! Acum, proprietarul face un apel disperat pentru salvarea sa de la ruină și dispariție. În prim-plan este un monument istoric amplasat în localitatea „Poiana cu Cetate” din comuna Grajduri, județul Iași.
„E un loc unde găsim adânc amprentată memoria timpului și a oamenilor prin monumente de piatră sau pământ”, menționează istoricul și arheologul conf. univ. dr. Vasile Cotiugă de la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Procesul de reabilitare și salvare legat de una dintre cele mai vechi cetăți din România, ridicată la Iași, este în impas! Proprietarul celebrului monument istoric face un apel disperat pentru refacerea acestuia. Construcția este amplasată în localitatea „Poiana cu Cetate” din comuna Grajduri, județul Iași.
„O parte din studiile necesare restaurării bisericii au fost deja realizate, însă pentru a finaliza proiectul tehnic în vederea restaurării «Bisericii lui Cujbă» sunt necesari 100.000 lei. Dacă sunt prieteni ai Sf. Nicolae care doresc să ne ajute, contul parohiei este următorul: RO33RNCB0175165162340001”, a anunțat, pe o rețea de socializare, proprietarul.
În acest context, deja, Direcția Județeană pentru Cultură (DJC) Iași susține acest demers cu suma de 15.000 lei, banii din veniturile proprii ale instituției.
„Poiana cu Cetate” sau povestea unuia dintre cele mai interesante și încărcate de „memoria timpului” locuri din județul Iași
Aflate în apropierea orașului celor Șapte Coline, „Poiana cu Cetate” și „Biserica lui Cujbă”, totul este legat de ruinele unei cetăți misterioase, legate în mod direct de simbolurile sacre ce țin de originea și trecutul poporului roman.
„E un loc unde găsim adânc amprentată memoria timpului și a oamenilor prin monumente de piatră sau pământ. Ar fi bine ca proprietarul, cei de la Parohia «Poiana cu Cetate», să apeleze la istorici, arheologi atunci când vine vorba despre reabilitarea și restaurarea acestui monument valoros și unic în România”, menționează istoricul și arheologul conf. univ. dr. Vasile Cotiugă de la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași.
„În Iași, mai exact în jurul Iașilor, locuri minunate păstrează întipărită în pământ «memoria timpului», dar mai ales a oamenilor care odată au dat viață acestora… Între acestea se găsește și satul «Poiana cu Cetate»”, punctează conf. univ. dr. Vasile Cotiugă
Legat de toate acestea, trebuie menționat că „Poiana cu Cetate” și „Biserica lui Cujbă” sunt dovezi materiale unicat ce țin de trecutul județului Iași.
„În Iași, mai exact în jurul Iașilor, locuri minunate păstrează întipărit în pământ «memoria timpului», dar mai ales a oamenilor care odată au dat viață acestora… Între acestea se găsește și satul «Poiana cu Cetate», din comuna Grajduri, loc unde găsim adânc amprentată «memoria timpului» și a oamenilor prin monumente de piatră sau pământ ridicate. Aflat undeva la 20 de kilometri sud de orașul Iași, pe drumul vechi al Țarigradului (actualul Istanbul din Turcia), satul «Poiana cu Cetate» este amintit documentar pentru prima dată în prima jumătate a secolului al XV-lea, când era amintită o cetate a lui Duma Negru. În următoarele două secole, documentele ne vorbesc despre o poiană numită «cu Cetate», aflată în proprietatea Mănăstirii Bârnova, nume care face trimitere, evident, la cetatea lui Duma Negru, ce s-ar afla în zonă”, mai punctează arheologul conf. univ. dr. Vasile Cotiugă de la Facultatea de Istorie a Universității „Cuza”.
Pe urmele unei frumoase biserici medievale din piatră
De reliefat că la mijlocul secolului al XVII-lea, marele vornic Ionasco Cujbă ridica o frumoasă biserică de piatră, probabil la marginea amintitei poieni, spre fostul sat Răuleni (azi, cătun al satului Protopopești, com. Tăcuta, județul Vaslui, la doar trei kilometri sud de „Poiana cu Cetate”), unde, probabil, a avut și o curte. De altfel, cercetările arheologice de suprafață au pus în evidență existența unei așezări din secolul al XVII-lea în jurul bisericii, care formează nucleul actualului sat.
„Din păcate, cutremurele de la sfârșitul secolului al XVII-lea și cel de la începutul veacului următor au dus la prăbușirea bolții bisericii, care avea să fie refăcută din cărămidă, fiind încă în funcțiune la mijlocul secolului al XIX-lea. Vremurile au făcut, însă, ca aceasta să fie abandonată și, astăzi, biserica cu o arhitectura deosebită, să fie doar o ruină. Apoi, în partea de vest a satului, în Pădurea Bordea dintr-o altă poiană frumoasă ce datează cel mai probabil din secolul al XVIII-lea, călugării de la Mănăstirea Bârnova au organizat un schit, cu o mică biserică de piatră, aflată și ea astăzi în ruină. Aici, oamenii au redescoperit frumoasa poiană și au organizat, în deceniul al IX-lea al secolului trecut, o tabără de sculptură, care ne delectează și astăzi ochii și imaginația. Din păcate, și această poiană a fost uitată de oameni”, mai amintește, cu mâhnire, profesorul Vasile Cotiugă.
[ad_2]
