[ad_1]
O poveste intimă și specială, chiar din culisele Operei Naționale Române din Iași, iese la iveală prin mărturii emoționante. În prim-plan este tenorul Cosmin Marcovici, figură aparte a prestigioasei instituții culturale locale
Poveste intimă și specială, din culisele Operei Naționale Române (ONRI) din Iași, iese la iveală prin mărturii emoționante. Acestea sunt făcute de tenorul Cosmin Marcovici, figură aparte a prestigioasei instituții culturale locale. Ajuns la 51 de ani, acesta (în 1994) a absolvit actuala Universitate Națională de Arte ”George Enescu” (UNAGE) din Iași, din același an fiind și angajat al Operei din capitala Moldovei. A fost și manager al locului în care activează de 28 ani, dar și secretar de stat la Ministerul Culturii. Are zeci de roluri interpretate și o experiență profesională unică.
”Atunci când cânt, sunt Cosmin Marcovici, omul care poate oferi pe scenă acele sentimente pe care nu reușește tot timpul să le dăruiască în viața de zi cu zi. Am împărțit scena cu zeci și zeci de artiști, dar cei mai dragi îmi sunt colegii mei, soliștii de la Operele din Iași și Brașov, alături de care am crescut și am devenit tenorul de astăzi. Mi-aș dori din tot sufletul să am un recital alături de Artista sufletului meu-Mama, dar, din păcate, acest lucru nu mai este posibil…”, rememorează, cuprins de emoție, Cosmin Marcovici.
Poveste intimă și specială din interiorul Operei Naționale Române din Iași! Mărturii emoționante cu tenorul Cosmin Marcovici
Tenorul provine dintr-o familie de muzicieni, iar muzica bună a fost mereu prezentă în casa sa. A studiat timp de 12 ani violoncelul, apoi chitara, pentru ca, în final, să devină solist de operă.
”Primul spectacol a avut loc pe scena Operei ieșene alături de colegii mei de la Facultatea de Arte, în anul 1992. A fost vorba despre opera «Flautul fermecat», de W.A. Mozart. După acest spectacol, am început colaborarea cu Opera, ca solist. De fapt, colaborarea începuse în 1988 ca și corist, însă, după trei luni, am fost dat afară pe motiv că eram rocker și aveam părul lung. Între timp, lucrurile s-au schimbat și de aproape 30 de ani sunt solist al Operei ieșene, scenă la care nu am renunțat atunci când mi s-a propus să părăsesc țara. Și nici nu voi renunța vreodată! Asta nu înseamnă că nu au mai fost momente tensionate”, mărturisește Cosmin Marcovici, tenor la ONRI.
În 1999 a fost dat afară cu litera ”i”, adică fără drept de angajare în altă instituție de cultură
În 1999 a fost dat afară cu litera ”i”, adică fără drept de angajare în altă instituție de cultură, deoarece a avut curajul și voința de a-și cere drepturile.
”Cântam tot din repertoriu, dar aveam cel mai mic salariu. La numai două zile după concediere am fost contactat de către managerul Operei din Brașov, doamna Carmen Dobrescu, care m-a angajat imediat ca solist. Între timp, mi s-a simțit lipsa, iar în anul 2000 am fost rugat să revin la Opera din Iași. În 2018, s-a încercat din nou concedierea mea, fără niciun motiv. Am fost adus în fața unei comisii de disciplină, alcătuită de fostul manager, din care făceau parte chiar colegi de-ai mei. Iubesc toate rolurile cântate, în fiecare am lăsat puțin din sufletul meu. Din păcate, anii, pe măsură ce se adună, își cer tributul și sunt nevoit să mai schimb repertoriul. Mai exact, trebuie să renunț la unele dintre ele, îndeosebi la rolurile prea lirice. Mi-ar plăcea să debutez în rolul Calaf, din opera «Turandot», de Giacomo Puccini”, a mai completat Cosmin Marcovici.
A crescut și a fost format alături de soliștii de la Operele din Iași și Brașov
A împărțit scena cu zeci și zeci de artiști, dar cei mai dragi îi sunt colegii, soliștii de la Operele din Iași și Brașov.
”În momentul în care cânt, sunt Cosmin Marcovici, omul care poate oferi pe scenă acele sentimente pe care nu reușește tot timpul să le dăruiască în viața de zi cu zi. Muzica a adus cea mai mare împlinire spirituală în viața mea. Nu am fost determinat să renunț la ceva pentru muzică, dar dacă mi s-ar cere, nu aș sta prea mult pe gânduri. Răspunsul este: «Evident, Da!». Am împărțit scena cu zeci și zeci de artiști, dar cei mai dragi îmi sunt colegii mei, soliștii de la Operele din Iași și Brașov, alături de care am crescut și am devenit tenorul de astăzi. Evident, când nu este operă, este hard rock. Am cântat și în câteva formații, visul meu a fost să refac grupul «Roșu și Negru», dar se pare că la acea vreme am fost greșit îndrumat și acest vis a rămas doar un vis…”, menționează Cosmin Marcovici.
Tenorul Cosmin Marcovici, o filă din istoria de după 1989 a Operei din Iași
Când nu cântă, Cosmin Marcovici ori este la pescuit pe malul Prutului de unul singur, ori în compania oamenilor de suflet.
”Dacă se spune că artiștii sunt boemi, suflete de vioară, ei, bine, acest artist, adică Eu, sunt un om cu picioarele foarte bine înfipte în realitate. Într-adevăr, țin un regim alimentar mai drastic (dacă vreți ponturi, fără pâine, paste etc.) și mai joc din când în când handbal alături de prietenii din «Old Boys». Mă ajută să fiu în formă! Când nu cântă, Cosmin Marcovici ori este la pescuit pe malul Prutului de unul singur, sau în compania oamenilor de suflet. Dacă nu sunt cu undița în mână, sunt în magazinul cu scule de pescuit pe care îl administrez sau în bucătărie, gătind prada…”, a conchis Cosmin Marcovici.
Astfel, această poveste intimă și specială din culisele Operei Naționale Române din Iași reprezintă o filă din istoria de după 1989 a instituției ieșene.
[ad_2]
