[ad_1]
Un eveniment de colecție, respectiv o mega-expoziție virtuală dedicată marelui scriitor Marin Preda la Iași. Aceasta este intitulată „Preda 100”, fiind organizată de Departamentul Conservarea colecţiilor și realizată cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea marelui scriitor. Figură marcantă a literaturii române, Marin Preda a lăsat în urma sa o operă prodigioasă şi valoroasă care se află şi în colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi
Expoziţia virtuală „Preda 100”, organizată de Departamentul Conservarea colecţiilor Bibliotecii Centrale Universitare (BCU) „Mihai Eminescu” din Iaşi. Aceasta este realizată cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea marelui scriitor. Figură marcantă a literaturii române, Marin Preda a lăsat în urma sa o operă prodigioasă şi valoroasă, care se află şi în colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare.
Mega-expoziție dedicată marelui scriitor Marin Preda la Iași
„Cel mai iubit dintre scriitori”, Marin Preda s-a născut pe 5 august 1922, în satul Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman, într-o familie de ţărani. El a purtat numele mamei, Joiţa Preda, „nume cu care se va consacra şi ca scriitor” (Zane, 2001, p. 102). Cu toate că după şcoala primară şi gimnaziu, cursuri urmate în satul natal, tatăl său, Tudor Călăraşu, dorea să-l dea la o şcoală de meserii, cu ajutorul unui librar Marin Preda a reuşit să ajungă la Şcoala Normală din Abrud, iar mai apoi la Şcoala Normală din Cristur-Odorhei şi Bucureşti. Anii 1941-1948 constituie perioada debuturilor literare, „…etape fundamentale în devenirea sa, cum se întâmplă, de altfel, în devenirea oricărui scriitor”.
Legătura cu presa din România începe în 1942, când Marin Preda devine corector la ziarul „Timpul”
Debutul literar a avut loc în 1942, cu schiţa „Pârlitu’”, în ziarul „Timpul”, urmată apoi de „Strigoaica”, „Calul”, „Salcâmul”, „Noaptea”, „La câmp”, „Colina şi Rotila” (1943) ș.a. În 1945, după încheierea stagiului militar, Marin Preda publică schiţele „Doctorul”, „Iubirea”, „Ceata”, „Nepotul„ şi „Salcâmul”. Multe alte nuvele şi povestiri apar în „Timpul”, „Vremea”, „Evenimentul zilei” sau „Viaţa Românească”. După 1948, publică „Întâlnirea din Pământuri” (respins în 1947, publicat, în 1948, la editura Cartea Românească), „Ana Roşculeţ” (1949), „Desfăşurarea” (1952), „Moromeţii” (1955 –vol. I şi 1967 – vol. II), „Ferestre întunecate” (1956), „Îndrăzneala” (1959), „Risipitorii” (1962), „Friguri” (1963), „Intrusul” (1968), „Martin Bormann” (1965), „Imposibila întoarcere” (1971), „Marele singuratic” (1972), „Delirul” (1975), „Viaţa ca o pradă” (1977), „Cel mai iubit dintre pământeni” (1980). Despre opera lui s-a scris mult, însă, „ (…) opera literară a lui Marin Preda – «prada» din imaginarul său literar – a rezultat din truda sa de o viaţă, pentru care scriitorul, cu o dragoste pentru cuvânt şi pentru scris cum puţini confraţi au dovedit-o, n-a precupeţit nimic”. Legătura cu presa din România începe, în 1942, când Marin Preda devine corector la ziarul „Timpul”, apoi secretar de redacţie la „Evenimentul zilei”, în 1945 ajungând corector la ziarul „România Liberă” şi, iarăşi, la ziarul „Timpul”. În 1952, ajunge redactor la revista „Viaţa Românească” şi, în 1970, când se înfiinţează editura Cartea Românească, Marin Preda devine primul ei director. Meritele îi sunt recunoscute şi, astfel, în 1974, este ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1990 membru post-mortem. Pe 16 mai 1980, Marin Preda s-a stins din viaţă, însă a lăsat în urma sa unele dintre cele mai valoroase opere ale literaturii române.
Așadar, o mega-expoziție dedicată marelui scriitor Marin Preda la Iași.
[ad_2]
