[ad_1]
S-a dat publicității clasamentul Shanghai pentru universități – Shanghai Ranking 2023. România nu are nicio universitate în top 1.000. În acest context, cunoscutul profesor universitar din Iaşi, Nicolae Hurduc, a avut o primă reacţie. Fostul ministru al Cercetării se arata profund dezamăgit de proiectul „Romania Educată”.
„ROMÂNIA EDUCATĂ ?
Pentru că se apropie finalul celui de-al doilea mandat prezidențial, toată lumea este în acest moment unanim de acord că eșecul universităților românești prin ieșirea din Topul Shanghai se datorează în principal lipsei de viziune a lui RoboCop. Dacă mandatul era mai la început, dezbaterile erau cu siguranță mult mai nuanțate. Însă agitația din presă nu va dura mai mult de 2 săptămâni, iar noi ne vom continua căderea liberă din sistemul educațional. Lipsa totală de viziune, sau de interes, a programului România (canci) educată s-a văzut în primul rând prin continuarea sistemului de finanțare pe student echivalent. Acum a fost un prilej unic de revenire la finanțarea instituțională, așa cum o fac toate țările europene. Falimentul acestei idioțenii introduse de ilustrul Andrei Marga este subliniat de întregul corp profesoral universitar, mai puțin de Ligia Deca care nu a avut nici o treabă cu învățământul, chiar dacă a fost propulsată de RoboCop la cârma ministerului care ar trebui să se ocupe de educație. Nu e de mirare că educația a ajuns unde a ajuns, atâta vreme cât de acest segment esențial al societății s-au ocupat în ultimii 20 de ani specialiștii din marinărie (să nu uităm comisia prezidențială a lui Băsescu).
Am să evidențiez principalele motive pentru care s-a ajuns aici, pentru că situația este mai complicată decât pare la prima vedere.
1. Cu siguranță că motivul principal este subfinanțarea sistemului educațional și de cercetare. Acest motiv a fost întors pe toate fețele în ultimii 20 de ani, așa că nu mai e cazul să insist. Subliniez din nou însă această eroare majoră care o reprezintă FINANȚAREA PE STUDENT ECHIVALENT. Revenirea la finanțarea instituțională nu ar cere nici un fel de efort financiar suplimentar !
2. Există însă și o serie de motive administrative, care sunt trecute cu vederea de regulă, fiind mai puțin cunoscute de către cei care nu lucrează în sistem. Motoarele principale de propagare a unei universități în topurile internaționale sunt publicațiile din domeniul Științelor Naturii (chimie, fizică, biologie) plus Matematica. Ori tocmai aceste domenii au avut de suferit în ultimii 20 de ani din punctul de vedere al numărului de studenți, fiind de departe cele mai dificile domenii de studiu. Cum noile generații au căutat din ce în ce mai mult școala în joacă și cum programele școlare au eliminat treptat orele de chimie, fizică, biologie, rezultatul a fost catastrofal asupra funcționării facultăților aferente. Acestea au fost obligate să opereze măsuri de austeritate severă, prin pensionarea masivă a cadrelor didactice, fără a putea să completeze corpul profesoral cu tineri. Promovările au fost blocate, ceea ce a avut un impact cât se poate de prost asupra puținilor tineri care au mai rămas prin aceste facultăți. Numărul conducătorilor de doctorat a scăzut constant, la fel ca și interesul tinerilor pentru studii doctorale, care nu prea mai ajută la nimic în România. Și atunci, fără finanțare, fără cadre didactice cu experiență și fără doctoranzi motivați, cum vrem să obținem performanțe în cercetare ?
3. Din punct de vedere organizatoric, mai peste tot în lume, institutele de cercetare sunt afiliate universităților. Nu e greu de înțeles în aceste condiții cum crește forța de cercetare a unei instituții în momentul în care ai oameni care se ocupă numai de cercetare. Chiar dacă nu au institute de cercetare asociate, universitățile din țările serioase au un număr consistent de posturi de cercetare în departamente. La noi acest lucru nu a fost posibil din motivele explicate la punctul 2.
4. Divizarea universităților din centrele tradiționale (București, Cluj, Iași, Timișoara) din rațiuni de orgolii. Universitățile de la vârful clasamentelor au câte 2-3000 de cadre didactice și de cercetare și bugete anuale de peste 1 miliard de euro, iar noi ne risipim forțele în entități cu 4-500 cadre didactice și bugete care nici nu se văd cu ochiul liber, ci doar la microscopul electronic.
Ar mai fi ceva motive de enumerat, dar care au un impact mult mai mic, comparativ cu cele prezentate”, a transmis prof. univ. dr. Nicolae Hurduc, UAIC Iaşi.
[ad_2]
