[ad_1]
Cătălin Bordea și soția sa sunt personajele momentului în România, după ce s-a speculat că cei doi au decis să divorțeze după o căsnicie de 11 ani.
Cea care ar fi pus punct mariajului ar fi fost chiar Livia Bordea.
Cu ce afecţiune gravă s-a confruntat Livia
Livia ar fi luat decizia despărțirii, pe motiv că nu se mai regăsește în această relație.
„Cătălin a făcut tot ceea ce i-a stat în putere pentru a-și salva căsnicia. Livia voia să se despartă dinainte de plecarea la America Express, însă au decis să mai discute după întoarcerea lui Cătălin.
Și-au spus că două luni departe unul de celălalt nu este chiar puțin, așa că poate își revin. El a fost cel care s-a opus categoric, o iubește enorm.
A fost inclusiv la psiholog pentru a încerca să rezolve anumite lucruri la el, în interiorul lui, a progresat enorm. Pe ea o adoră, o tratează extraordinar. Dar pur și simplu nu au reușit să învie flacăra aia a iubirii, care în sufletul ei nu mai e la fel de puternică.
Acum sunt despărtiți, iar el suferă foarte mult. O face, însă, discret, cu demnitate, altă soluție oricum nu are. Ea a plecat de acasă temporar, a fost decizia ei. Nu s-au certat, nu s-au înșelat, nu există nimic de genul acesta”, a declarat un apropiat al actorului, pentru Cancan.
Livia Bordea a recunoscut recent că trece printr-o perioadă mai dificilă
Soţia lui Cătălin Bordea a recunoscut recent că trece printr-o perioadă mai dificilă și că se confruntă cu tot felul de stări mai ciudate, acesta fiind, se pare, și motivul pentru care s-a separat de soțul ei.
„Citeam azi undeva că depresia e atunci când corpul tău luptă să supraviețuiască, iar creierul vrea să te omoare. Probabil că, dacă ai fost în locul ăla întunecat, știi exact despre ce vorbesc. Pentru că eu am fost. Mi s-a spus că e moft, că pot sa trec peste, că trebuie doar să vreau. Ei bine, nu. Nu e suficient să vrei. Pentru că nu ai de unde să vrei.
Când nu există motiv să te trezești dimineața, când ai prefera să mori în loc să deschizi ochii după o noapte oricum nedormită… Când nu găsești explicație pentru starea îngrozitoare în care te afli, lume dragă, nu e suficient doar să vrei. Nu știu de ce scriu asta… Dar o să scriu. Pentru cei care cred că, dacă zâmbești mereu, automat ești fericit mereu.
Poate ești. Dar e posibil să nu fii. Eu n-am fost. Eu m-am trezit din somn plângând în hohote, aparent fără vreun motiv. Eu am dormit câte o oră pe noapte, timp de o lună. Eu am băut doar cafea și am mâncat biscuiți o bună perioadă. Altceva nu puteam. Tot ce știam e că eu nu mai pot așa. Mă priveam în oglindă și încercam, printre lacrimi, să mă adun.
Să îmi spun că sunt bine, că e o fază, un moft, cum mi se tot repeta. Dar tot ce îmi doream era să dispar. Mi s-a pus diagnostic, mi s-au recomandat pastile. Nu le-am vrut. Am plecat de unde eram… și eram în Paradis. Am luptat singură și nu știu dacă asta a fost cea mai bună alegere. Dar așa am știut eu să procedez. Nu mă plăcea nimeni și nu plăceam pe nimeni.
Încet, încet, și numai eu știu cum, mi-am revenit. Cred. Am ajuns să mă cunosc mai bine, pentru că durerea e bună profesoară. Am renunțat la oameni și am câștigat alții. Am învățat că tristețea asta profundă e chinuitoare, e paralizantă, dar se poate trece peste. Știu… Scriu asta pentru că acum 4 ani (n.r. – în 2012) nu eram bine deloc. Dar azi sunt”, a scris Livia Bordea, acum ceva vreme, pe Facebook.
[ad_2]
