[ad_1]
În legendara sa carte, Stalingrad, Antony Beevor descrie pe larg momentul în care, după închiderea de către ruși a cleștelui de la Kalaci (încercuirea Armatei a 6-a ca urmare a spargerii Frontului pe Don și în Stepa Calmucă, două flancuri apărate de Armata României), Hitler, respingînd sfaturile militarilor, ordonă lui Paulus să rămînă în încercuire, pentru că el va alimenta Armata a 6-a pe calea aerului, după care o va elibera. Paulus însuși propune o ieșire din încercuire printr-o retragere în forță spre sud-vest.
Ca urmare a acestui ordin, cea mai mare Armată a Germaniei a fost spulberată de Armata Roșie după un asediu de două luni.
La fel a procedat Hitler și cu Grupul Lascăr, căzut în încercuire după Lovitura de la Cotul Donului, deși Mareșalul Ion Antonescu insistase ca Grupului să i se permită ieșirea din încercuire. Așa a vrut să procedeze și în cazul Crimeii. Începînd cu Stalingrad, ordinele lui Hitler au rămas neschimbate:
Se rămîne pe loc, chiar riscînd să fie măcelăriți.
Mulți istorici militari au criticat această strategie denunțînd-o ca dezastruoasă din punct de vedere militar. Ei i-au reproșat lui Hitler lipsa de elasticitate, scriind că o reatragere strategică era necesară uneori.
Armata Federației Ruse s-a retras din Herson, capitala regiunii cu același nume, făurindu-și poziții de apărare pe malul estic al Niprului. Retragerea a fost justificată prin imposibilitatea de a ține frontul în fața ofensivei ucrainene. În aceste condiții, unei rămîneri pe loc i s-a preferat retragerea, pentru a evita un dezastru.
Din punct de vedere militar, decizia a fost bună. S-au salvat – cum susțin oficialii ruși – mii de vieți de ruși.
Analiștii militari occidentali s-au grăbit să remarce faptul că Vladimir Putin s-a dovedit mai realist decît Hitler, fie și pentru că a ascultat opinia militarilor, favorabilă retragerii.
A fost însă Hitler un dement cînd a respins propunerea de retragere a Armatei a 6-a din Stalingrad?
Din punct de vedere militar a fost o decizie greșită.
Din punct de vedere politic a fost o decizie corectă.
De la debutul asaltului asupra Stalingradului, Bătălia pentru acest oraș a depășit rapid hotarele unei simple confruntări militare. Ea s-a mitizat rapid, datorită atît lui Hitler, cît și lui Stalin.
Pentru Hitler cucerirea Stalingradului a căpătat o valoare simbolică ieșită din comun.
Nu numai pentru că orașul purta numele lui Stalin, dar și pentru pînă la Stalingrad, în cadrul ofensivei de vară, nemții au avansat sute de kilometri cîntînd în timp ce Armata Roșie se retrăgea în derută. În aceste condiții, cucerirea Stalingradului părea pentru Hitler floare la ureche. Și nu numai pentru Hitler, dar și pentru o lume întreagă; inclusiv aliații rușilor – americanii și englezii – erau convinși că Armata Roșie va fi aruncată peste Volga.
Și pentru Stalin apărarea Stalingradului avea o valoare simbolică ieșită din comun.
Nu numai pentru că orașul purta numele lui Stalin, dar și pentru că era ultimul oraș înainte de a începe Rusia asiatică. Nu întîmplător, luptătorilor de la Stalingrad li s-a vîrît în cap gîndul că dincolo de Volga nu mai e nimic . Stalingradul era pentru Stalin momentul de curmare a degringoladei rusești. Armata Roșie o luase la fugă spre Est. Undeva trebuia să se oprească și să se întoarcă cu fața la nemți și să-i înfrunte.
Asemănător s-au petrecut lucrurile și cu Bătălia pentru Herson.
Din punct de vedere militar, retragerea poate fi considerată un succes pentru ruși.
Din punct de vedere politic e un dezastru.
Unul asemănător dezastrului care ar fi fost retragerea Armatei a 6-a de la Stalingrad.
Hitler a sperat că Armata lui Paulus va rezista pe poziții.
N-a rezistat.
A capitulat.
Dacă ea se retrăgea de la început din încercuire pentru Hitler n-ar mai fi fost o asemenea speranță.
Ca și Bătălia pentru Stalingrad, Bătălia pentru Herson a depășit hotarele unei bătălii militare în cadrul unui război.
Pentru Volodîmîr Zelinski și, mai ales, pentru liderii occidentali alungarea rușilor din Herson era vitală din punct de vedere politic. Un eșec în recucerirea Hersonului ar fi fost catastrofal pentru susținerea lui Zelenski de către Occident. Să nu uităm că, începută la finele lui August 2022, contraofensiva ucraineană nu înregistrase, după trei luni, nici un succes important.
Kilometrii pătrați recuceriți în Est au devenit o Victorie copleșitoare doar în urma unei manipulări grosolane din partea Presei Occidentale. Recucerirea unui oraș atît de mare vizat de ruși chiar din debutul Războiului creează toate condițiile pentru ca Volodîmir Zelenski să respingă orice sugestie de a negocia teritorii contra păcii. Liderilor occidentali le creează condițiile pentru a-i trimite lui Zelenski arme, bani, oameni sub acoperire de ucraineni. Unei posibile bombăneli a cetățeanului din Occident pe tema sacrificiului cerut de dragul ucrainenilor i se va răspunde că acest sacrificiu merită.
Ucrainenii au dovedit că-i pot înfrînge pe ruși, aruncîndu-i în mare.
O semnificație ieșită din comun a avut bătălia și pentru Vladimir Putin. Hersonul e capitala regiunii Herson, anexată de Moscova prin Lege la Federația Rusă. Decizia de anexare a teritoriilor ucrainene a schimbat radical termenii Războiului. Printr-o asemenea decizie Vladimir Putin a dezvăluit că scopul Războiului a fost anexarea a 20% din teritoriile ucrainene. O dată declarat prin lege teritoriu rusesc, Hersonul nu mai putea fi obiectul unor negocieri cum s-a crezut un timp. Ceva în genul, Am cucerit Hersonul, vi-l dau înapoi dacă ne lăsați Crimeea sau chiar și Donbasul. O dată devenit teritoriu rusesc, Hersonul trebuia apărat ca teritoriu național. Toate acestea erau luate în calcul de occidentali, care se gîndeau neliniștiți la ce sînt în stare rușii cînd e vorba de teritoriul lor național. Și cu toate acestea a fost cedat. Lovitura de imagine a fost spectaculoasă:
- 1) Un oraș pe care Putin a anunțat că-l va apăra la fel cum ar fi apărat Moscova a fost cedat fără lupte ucrainenilor.
Ce-și spun occidentalii?
Păi dacă Vladimir Putin a cedat atît de ușor Hersonul, de ce n-ar face-o și în cazul tuturor teritoriilor anexate, ba chiar și în cazul teritoriilor care aparțin Rusiei de multă vreme? - 2) Retragerea n-ar fi avut nici un impact politic dacă în fața Lumii s-ar fi războit cu Ucraina Belarusul sau Kazahastanul. Din punct de vedere al imaginii, aproximativ legale. Deși Rusia se bate cu întreg Occidentul în imaginea publică ea se bate cu Ucraina.
Și dat fiind că Rusia e ditamai Imperiul, Războiul a primit semnificația unei confruntări între David și Goliat. - 3) Rusia a început războiul cu imaginea de una dintre cele mai mari puteri militare de pe glob. De decenii o uriașă parte a Bugetului merge la Armată.
Păi ce fel de Armată e asta care se retrage fără să lupte dintr-un oraș considerat ca ținînd de Federația Rusă? - 4) În teritoriile ocupate numeroși oameni, inclusiv ucraineni, au colaborat cu rușii. Retragerea pe malul estic al Niprului i-a lăsat pradă răfuielilor din partea ucrainenilor. Se va spune că unii au fost evacuați în Rusia. Da, dar ei trăiau de atîta timp în Herson. Toate celelalte teritorii ocupate beneficiază de colaboratori din rîndurile ucrainenilor. Acestora li se adaugă rușii din aceste teritorii, care se luptă de ani cu ucrainenii, și pentru care s-a pornit Războiul. Mai sînt aceștia entuziaști în a colabora cu Armata Rusă după ce au văzut cît de ușor i-au vîndut Rusia?
S-a vorbit în ultima vreme, din motive care-mi scapă, că după Herson se poate ajunge la o încheiere a Războiului.
Ce prostie!
Sau mai degrabă, ce manipulare!
Cum să se așeze la masa negocierilor Volodimîr Zelenski după recucerirea Hersonului? Chiar și ucrainenii care ar fi vrut să se ajungă la pace s-ar împotrivi.
Ei au fost convinși că imposibilul e posibil:
Rușii pot fi alungați din toate teritoriile, inclusiv din Crimeea.
Americanii ar fi niște idioți dacă, după această dovadă că rușii pot fi înfrînți, ar pune capăt Războiului. Dimpotrivă, victoria de la Herson îi face să intensifice ajutorul dat lui Zelenski. Și chiar să fie și mai duri cu Federația Rusă, după ce a văzut o lume întreagă că nu-i nimic de capul marii ei Armate.
Rușii s-au retras în ordine pe malul estic al Niprului.
E înfrîngerea de la Herson un motiv să încheie războiul plecînd chiar și din Crimeea?
Nici vorbă.
Dimpotrivă, e un motiv de a-și lua revanșa.
Dacă nu și-o iau mai ceva decît au făcut-o după sabotarea podului din Crimeea, va mai fi Rusia o putere temută, chiar dacă nu iubită.
Sînt toate condițiile ca Hersonul să fie un moment de cotitură în Războiul dintre Rusia și Ucraina.
Nu în sensul unei apropieri a Păcii, ci în sensul unei escaladări a Războiului.
A unei escaladări și a unei prelungiri.
Pe un deceniu, cel puțin.
[ad_2]
