[ad_1]
Andreea Marin a păţit ruşinea vieţii ei. Andreea Marin este una dintre cele mai iubite vedete de televiziune, cu mii de fani şi de urmăritori pe reţelele de socializare. Însă, deşi pare o divă de neatins, Andreea Marin arată, cu fiecare ocazie, că este un om simplu, fără „fiţe de vedetă”.
Recent, în cadrul emisiunii „Teo Show”, Andreea a povestit care a fost cel mai penibil moment care a devenit amuzant cu anii.
Andreea Marin a păţit ruşinea vieţii ei! „Am simțit așa cum îmi pică sufletul”
„Am simțit așa cum îmi pică sufletul. E o poveste pe care mulți și-o amintesc, era o emisiune de 1 aprilie, așa s-a nimerit, studio nou, frumos, strălucitor, neatins de pașii omului și o scară uriașă pe care eu coboram uneori la începutul emisiunii. O scară lucioasă, nou-nouță, spiralată. Pe tocuri, cu rochie lungă. Ideea era că mâna curentă era solidă, scara la fel de solidă, dar alunecoasă.
Am pășit, am mers doi, trei pași, pe aplauzele oamenilor, erau 250 de oameni în sală, și după câțiva pași m-am dus din capul scării până în jos, am alunecat. Ce a fost foarte interesant, și nu regret, a fost că acele câteva clipe, câteva secunde a durat, nu mai mult, dar mi s-au părut o veșnicie. Nu știu câte idei îți pot trece prin minte în doar trei secunde de groază.
Când am ajuns la bază m-am ridicat imediat, am avut puterea, adrenalina și ce am văzut a fost suflul publicului, care în loc să izbucnească în râs, oamenii au făcut, la unison, gestul acela de ajutor, să se ridice și să mă ajute, să mă prindă. M-am ridicat și am spus: Aceasta este prima păcăleală a serii! Și toată lumea a început să aplaude și să râdă și s-a dezamorsat acel moment interesant”, a povestit Andreea Marin.
Andreea Marin, dezvăluiri uluitoare. Cum a trecut peste cele mai grele probleme din viață
Fosta vedetă de televiziune a dezvăluit pentru exquisitetones.com cum a trecut peste anumite momente grele, dar și cum își ghidează micuța în viață.
„Cred că e o sămânță bună, sădită în mine de doi părinți îndrăzneți, romantici, dar și pragmatici, cu bun simț și dragoste de oameni și de viață. Apoi, pe mama am pierdut-o tânără. Când ea avea 36 de ani, iar eu 9, s-a stins în brațele mele. Tot universul siguranței mele s-a prăbușit într-o clipă și am cunoscut, apoi, provocările vieții, cu diverse probleme, deloc ușoare, până acum, la maturitatea celor 45 de ani. Continui să zâmbesc și să fiu pozitivă, dar știu ce înseamnă să fii un om încercat.”, a spus aceasta.
„De aici, poate, și aplecarea mea spre munca umanitară. Așa că viața, cu căile ei sinuoase, m-a învățat că trebuie să fiu capabilă de adaptare și de schimbare. Nu am avut de ales în acest sens. Dar o alegere care a stat în puterea mea a fost să mă ridic din genunchi, cu fruntea sus și cu spinarea dreaptă și să continui să sper, să văd lucrurile în lumină, să clădesc, în loc să mă las pradă deznădejdii sau sentimentelor negative. Aceasta este alegerea mea.”, a continuat ea.
Aceasta recunoaște că mereu a încercat să aibă gânduri pozitive, chiar dacă a fost încercată de-a lungul vieții:
„Nu m-a interesat, din cioburile sparte ale vieții, decât să recuperez, mereu, părțile bune, pe care să mă bazez în a reconstrui puzzle-ul unui nou drum, înzestrându-l, îmbogățindu-l, dându-i chip nou și utilități multiple. Mereu am spus: din puțin voi scoate mai mult decât a fost înainte. Cred că sunt construită așa, m-am născut cu acest spirit pozitiv, nu totul se poate educa.”
[ad_2]
