[ad_1]
Sarmale reprezintă un fel de mâncare ce nu lipsește pe mesele de Sărbătoare ale românilor, iar gustul unic al acestui preparat îți aduce aminte de copilărie, când mergeai de sărăbători la bunica. Rețeta de sarmale ca la bunica nu trebuie să lipsească din lista oricărei gospodine.
În funcție de zona țării, rețeta de sarmale diferă, însă noi, moldovenii, cu siguranță ținem minte gustul extraordinar al sarmalelor cu carne de porc și vită și puțină afumătură pusă în oala de bunica.
Rețetă sarmale ca la bunica: Ingredientele unui gust fantastic
Bunica făcea sarmalele folosind varză murată, pusă la butoi chiar de ea. Dacă varza era prea acră, o trecea frunză cu frunză prin apă rece. Frunzele mici din centru, bunica le punea la fundul oalei și de-asupa, dup ăce punea sarmalele.
Când vine vorba despre carnea pentru sarmale, bunica folosea carne de porc mai grasă, pentru a face sarmaua mai fragedă, dar în compoziție punea și carne de vită. De obicei, folosea pulpă cu grăsime, spată și piept de porc pe care o amesteca cu carne de vită și le toca împreună.
Orezul și ceapa folosită la orezul din sarmale nu trebuia să depășească a zecea parte din compoziție. Adică la un kilogram de carne punea 100 g de orez. Înainte de a le pune în compoziție, bunica le călea câteva minute cu puțin ulei.
Cât privește condimentele, bunica punea doar sare, piper și roșii în bulion.
Sarmalele făcute ca la bunica trebuie să fie mari!
Forma sarmalelor era una singură la bunica: foarte mari. Nu se zgârcea și spunea că lumea trebuie să se ridice fericită și sătulă de la masă! Ca sa facă sarmalele, bunica alegea frunzele cele mai mari de varză, punea compoziția de carne în ea, o rula, apoi îndesa excesul de varză de la capate în interiorul sarmalei, ca să închidă sarmaua. În cazul în care se făcea o gaură în foaia de varză, bunica pur și simplu peticea cu o altă bucată de varză și așa rezolva problema.
Pentru un plus de aromă a sarmalelor, bunica punea bucăți de afumătură printre sarmale și niște foi de dafin. În oală, bunica punea întâi niște foi de varză și de-abia pe urmă sarmalele. Printre turna, pentru gust, și sos de roșii sau bulion. Deasupra, punea un strat de frunze de varză pentru ca sarmalele de deasupra să fie la fel de bune ca și celelalte.
Pentru sarmale, bunica folosea un ceaun mare, pe care îl punea pe plită. Deasupra punea un capac și întotdeauna focul trebuia să fie mic. Pentru un gust desăvârșit, bunica lăsa sarmalele la fiert timp de 3-4 ore și mai punea dacă era nevoie apă pentru a fierbe în tihnă. Apa fierbinte se punea pentru a n urisca să se spargă sarmalele.
După ce le fierbea, bunica lăsa sarmalele 2-3 ore la „odihnit“ și de-abia pe urmă erau servite.
Sarmalele, bunica le servea cu o mămăligă făcută mai tare, tăiată cu ața, iar pe sarmale neapărat revărsa multă smântănă.
[ad_2]
