[ad_1]
Sarpele, una dintre cele mai inspaimantatoare fiinte de pe pamant, a marcat omenirea inca de la inceputurile ei. Simbolul sarpelui este prezent in toate culturile lumii si in toate etapele istoriei, fiindu-i atribuita in cele mai multe cazuri o conotatie negativa, ce tine de granita dintre bine si rau, viata si moarte. Crestinii asociaza sarpele diavolului.
In toate culturile lumii, semnificatia sarpelui este una dintre cele mai complexe, indicand deopotriva viata si moarte, lumina si intuneric, sacru si profan, inceput si sfarsit. Frica de serpi, despre care unii cercetatori spun ca a fost dezvoltata ca mecanism de aparare, de catre stramosii nostri, inca de cand locuiau in pesteri, a plasat acest animal in centrul unor credinte si prejudecati.
Traditia crestina asociaza sarpele diavolului. El este cel care il intruchipeaza de Antichrist, impingand omenirea in pacat. Cu toate acestea, la romani exista asa-numitul sarpe al casei, care pazeste casa de rau si pe care nu trebuie sa il omori.
I se mai spune Stima Casei sau Sarpele Strajer, si are culoarea alba, deoarece traieste in bezna, intre peretii sau zidurile casei. Este pazitorul gospodariei si traieste sub pragul, sub talpa sau in peretii casei. Uneori isi paraseste locul si ia parte la jocurile copiilor, care isi impart si hrana cu el.
Se mai spune despre el ca pazeste si niste obiecte pretioase, ingropate sub case ori in jurul acestora, precum bani, aur, pietre scumpe sau bijuterii. Se zice, in folclorul romanesc, ca o casa parasita de sarpele ei este necurata si atrage duhurile rele. Sarpele casei poarta noroc celor din familia sub locuinta carora s-a aciuat. Ii pazeste pe oamenii care il rabda la temelia casei lor de boli, certuri, incendii, cutremure si alte nenorociri si de aceea el nu trebuie omorat.
[ad_2]
