[ad_1]
Nașterea Maicii Domnului este prima sărbătoare creștină mare din anul bisericesc ortodox, fiind prăznuită în data de 8 septembrie. Nașterea Maicii Domnului a fost stabilită în a opta zi a anului bisericesc, pentru că cifra opt semnifică veșnicia și viața fără de sfârșit. Datorită Fecioarei Maria, Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat, a biruit moartea și a dăruit oamenilor viață veșnică în Împărăția Cerurilor. Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este încărcată de tradiții și obiceiuri care sunt respectate cu sfințenie, mai ales de oamenii de la sate
Nașterea Maicii Domnului este sărbătorită în Răsărit, începând cu secolul al V-lea, iar în Occident din secolul al VII-lea, din timpul domniei Papei Serghie I. Nașterea Maicii Domnului a început să fie sărbătorită pe scară largă mult mai târziu, în secolul al IX-lea.
Istoria din spatele acestei mari sărbători
Sfânta Scriptură nu oferă prea multe informații în legătură cu Nașterea Maicii Domnului. Acest eveniment apare menționat doar în Sfânta Tradiție, fiind consemnat de cărțile de cult și în unele scrieri, precum Protoevanghelia lui Iacov din secolul al II-lea. Sfânta Tradiție ne dezvăluie faptul că părinții Maicii Domnului au fost Drepții Ioachim și Ana. Aceștia au ajuns la bătrânețe și nu reușiseră să aibă copii. Ioachim era din semiția lui Iuda, iar Ana din semiția lui Levi, fiind fiica preotului Matan și a soției lui, Mariam. Deoarece nu aveau copii, Ioachim și Ana erau priviți de restul comunității ca fiind blestemați. Odată, din această pricină, Dreptului Ioachim i-au fost refuzate darurile aduse la templu. Mâhnit peste măsură de această întâmplare, Ioachim i-a spus soției sale:
„Mă duc la munte și acolo voi posti și mă voi ruga lui Dumnezeu să ne dăruiască un copil”.
Ioachim a pornit apoi către peștera Prorocului Ilie de Hozeva. În acest timp, Ana s-a rugat la Dumnezeu cu durere, rostind următoarele cuvinte:
„Doamne, Atotțiitorule, Cel ce numai cu cuvântul ai făcut cerul și pământul și toate câte se văd; Cel ce ai zis făpturilor Tale să trăiască și să se înmulțească; Cel ce ai binecuvântat pe Sarra, soția lui Avraam, și ea a născut pe Isaac la bătrânețe și ai dăruit Anei fiu pe Samuel prorocul, dă-mi și mie roadă pântecelui și nu lăsa să fiu de ocară între oameni, că, de voi naște fiu sau fiică, îl voi închina Ție cu toată inima și-l voi da să slujească în biserica slavei Tale”.
Nașterea Maicii Domnului le-a fost vestită lui Ioachim și Anei de către Arhanghelul Gavril. La împlinirea vârstei de 3 ani, Fecioara Maria a fost dusă la templul din Ierusalim, fapt prăznuit ca Intrarea în biserică a Maicii Domnului, la 21 noiembrie.
Tradiții și obiceiuri de Nașterea Maicii Domnului. Ce trebuie să facă ortodocșii în această zi
În cultura populară, în funcție de zonă, există mai multe superstiții legate de această zi de sărbătoare. De Sfânta Maria Mică se spune că oamenii nu au voie să aprindă focul, deoarece se crede că acesta va aduce ghinion și boală.
În această zi de sărbătoare, femeile care nu pot avea copii trebuie să se roage pentru dezlegarea pântecelui, spunându-se că vor putea să rămână însărcinate. Fecioara Maria este protectoarea tuturor mamelor, de aceea, în această zi, femeile însărcinate se pot ruga pentru o naștere ușoară și pentru a avea copii sănătoși. Credincioasele împart de Sfânta Maria Mică struguri și prune, pentru ca și persoanele decedate să guste din fructele toamnei. În popor se mai spune că în fiecare casă trebuie să existe câte o candelă aprinsă, crezând că astfel vor fi alungate spiritele rele. În data de 8 septembrie, bărbații nu a voie să meșteșugărească sau să facă treburi prin gospodărie, în timp ce femeile nu au voie să spele și să coasă pentru a nu atrage răul asupra lor și a familiei. Tot pe 8 septembrie, în ziua Nașterii Maicii Domnului, păsările călătoare se pregătesc să pornească spre țările calde, iar insectele și reptilele intră în pământ. Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este încărcată de tradiții și obiceiuri care sunt respectate cu sfințenie, mai ales de oamenii de la sate.
[ad_2]
