[ad_1]
Glorie, locuri celebre, puncte de atracție și petreceri de pomină! Acum, pentru cei mai mulți dintre locuitorii orașului Iași, pare incredibil ceea ce se putea întâmpla în aceste clădiri celebre! În ultimii 30 de ani acestea fie au ajuns o ruină, fie au fost demolate
Povești și locuri de glorie din orașul Iași, clădiri celebre, puncte de atracție și petreceri de pomină! Cu toate acestea, după 1989, nimic nu mai amintește de trecutul lor. În prim-plan erau: faimosul Han „Trei Sarmale”, fostul restaurant „Familial” din cartierul Alexandru cel Bun”, Terasa Dunărea, Hala Centrală, magazinele „Unic”, „Materna” sau „Super – Copou”, restaurantul „Cotnari” sau cel de la Hotel „Unirea”, faimoasa „Bolta Rece”. Toate erau considerate zonele „fierbinți” ale Iașului. La finalul fiecărui final de săptămână sau la zile speciale, de la miile și miile de muncitori care populau urbea (în anii comunismului), foștii nemenclaturiști, membri de vază ai Partidului Comunist Român sau alți „slujbași” din acele vremuri cu toții căutau să ajungă aici.
Relaxare, un mic și o bere „Zimbru” la halbă
După „robia” de pe șantier sau munca în halele fostelor fabrici ale Iașului, la final de săptămână miile și miile de muncitori luau cu asalt terase sau locuri precum faimosul Han „Trei Sarmale”, fostul restaurant „Familial” din cartierul Alexandru cel Bun”, Terasa „Dunărea”, barul de la parterul Hotelului „Continental”, terasa „Vânătorul” din Parcul „Expoziției”. Atmosfera era una proletară, dar plină de implicare și detașare „bahică” față de problemele grele ale vieții pe care o aveau ieșenii înainte de 1989.
Pe lângă locurile amintite, matineele de la cinematografele urbei, ieșirile la Ciric, Breazu, Dealul Căprița completau relaxarea oamenilor la acele timpuri. Pe de altă parte, faimosul „shopping” de acum era făcut de ieșeni în magazine precum „Hala Centrală”, magazinele „Unic”, „Materna” sau „Super – Copou”. Desigur, oferta nu era atât de generoasă și de diversă ca cea de acum. Pe de altă parte, cei din cartiere stăteau cu orele la rând pentru a cumpăra resturi de oase cu puțină carne sau o conservă, un faimos compot de vișine de la alimentarele de cartier.
În anul 1948 Hanul „Trei Sarmale” a fost naționalizat de către autoritățile comuniste ale României
Un loc faimos, înainte de 1989, la Iași era și Hanul „Trei Sarmale”. Un act de judecată din perioada anilor 1675-1680 arată atestarea acestuia. Legea Secularizării averilor manăstirești, elaborată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în anul 1863, a scos hanul din stăpânirea Mănăstirii „Socola”, trecându-l în cea a Primăriei Municipiului Iași. Conducerea urbei l-a vândut lui Anton Andriescu prin actul nr. 522 din 28 octombrie 1892 contra sumei de 2.505 lei. Acesta, la rândul său, l-a vândut în august 1919 fraților Teodor C. și Dumitru C. Luca.
Frații Luca l-au extins și modernizat după 1930 cu plite, lumină electrică, frigări cu motoare, popicărie și alei de plimbare. În anul 1948, hanul a fost naționalizat de către autoritățile comuniste ale României, iar Dumitru Luca, ultimul proprietar, a fost condamnat la 6 ani de închisoare. În anul 1969, clădirea a fost trecută în administrarea Oficiului Național de Turism (ONT), în acel moment hanul aflându-se în ruină. ONT a investit sume importante în reabilitarea hanului, demolându-l în 1970 și reconstruindu-l la o dimensiune de trei ori mai mare decât cel anterior.
„Bolta Rece”, locul cu ștaif preferat de tovarășii nomenclaturiști
Chiar dacă „Bolta Rece” e ridicată cu mult înainte de Regimul comunist instaurat până în 1989 în România, acesta a rămas locul cu ștaif preferat de tovarășii nomenclaturiști. Nu orice proletar avea acces în acest spațiu. Aici se organizau chermeze organizate de oamenii și protejații Partidului Comunist Român de pe plan local. Era și un loc discret unde aveau loc întâlniri bahice de taină, unde se mai livrau informații și se mai „giugiuleau” mai marii Iașului cu câte o domnișoară sau doamnă.
De reamintit că prima mențiune documentară cunoscută privind clădirea și locul care va deveni vestita locantă a Iașilor, „Bolta Rece”, datează din 17 ianuarie 1786. Sub arcadele „Boltei Reci” au avut loc multe întâlniri. Aici veneau, uneori, și studenți pentru a „trăi” chermezele cu tâlc pe care le făceau Mihai Eminescu și Ion Creangă. Nu întâmplător primul festival de poezie Mihai Eminescu, din octombrie 1968, s-a încheiat în ambianța de aici. A fost un adevărat omagiu adus înaintașilor boltangii. S-au auzit atunci glasurile lui Victor Eftimiu, Zaharia Stancu, Ștefan Augustin Doinaș, Dumitru Radu Popescu, George Lesnea, Constantin Ciopraga sau Alexandru Husar.
[ad_2]
