[ad_1]
Jurnalistul Ion Cristoiu scrie în această dimineaţă despre războiul din PNL. Editorialistul este de părere că atacurile venite din partea lui Ludovic Orban pot echivala cu atacurile lui Marcel Ciolacu. Redăm, integral, editorialul publicat de jurnalist pe propriul blog:
Uneori în Istorie în fruntea unor Popoare ajung, și nu prin lovitură de stat sau aduși de baionetele Cotropitorilor, inși fără nici o legătură cu diriguirea unui apartament de bloc muncitoresc, d-apoi a unei țări. Când are loc în urma a ceea ce americanii numesc alegeri libere și corecte parvenirea lor dă seamă fie de o rătăcire, fie de o criză de râs a alegătorilor. Altfel nu s-ar putea explica gestul unui întreg Popor de a-și încredința destinul unui neisprăvit pur și simplu.
Unul dintre aceste produse ale momentului de cumpănă prin care trece luciditatea unui popor e actualul președinte al Ucrainei, Volodîmir Zelenski, de profesie actor de cabaret. Lipsit de o minimă experiență politică, a fost ales președinte, pentru că , devenit popular în țară pentru că juca rolul unui președinte într-un serial gen Las Fierbinți de la noi. Ucrainenii n-au știut să discearnă între un președinte dintr-un film și un președinte din realitate.
A fost ales, cred, și din disperarea occidentală la incapacitatea altor lideri de la Kiev de a găsi o dezlegare conflictului cu Federația Rusă – fie un război de-a binelea, fie un status-quo. Președintele ucrainean s-a dovedit în cei trei ani de guvernare un nesăbuit. Pentru că n-a reușit să rezolve nici măcar o virgulă din uriașele probleme interne ale Ucrainei – corupția, șubrezenia statului de drept, crima organizată – s-a ținut de diversiuni menite a abate atenția de la problemele lăsate în paragină ale țării. Nu altceva e recenta inițiativă a lui Zelenski:
Summitul de lansare a Platformei Internaționale Crimeea, un organism binecuvântat de Zelenski cu facilitarea revenirii Crimeii în componența Ucrainei.
Cu prilejul lansării comediantul a dovedit că poate produce și comic involuntar.
El a declarat că din acest moment- al lansării în lume a Platformei- a început numărătoarea inversă pentru revenirea Crimeii la patria mamă.
Până și un simplu cetățean își dă seama că instituția amintește de Asociația femeilor care poartă vara umbreluțe de soare. Revenirea Crimeii poate avea loc fie în urma unui război cu Federația Rusă câştigat de Ucraina prin intrarea trupelor ucrainene în Moscova, fie prin destrămarea Federației Ruse.
Ceea ce deocamdată nu le întrevede la orizont. Nici măcar la cel îndepărtat.
La Sindrofie a fost prezent și Florin Cîțu aflat că premier la prima și – sunt convins – ultima sa vizită în plan extern. S-a dus, după ce Klaus Iohannis i-a zis să se ducă în locul său, firește, pentru că președintele a fost sfătuit să nu angajeze România la nivelul unui șef de stat. La Kiev, Florin Cîțu a ținut un discurs (sugând consoanele limbii engleze, în locul celor din limba română), a semnat o foaie și s-a întors la București la fel cum a plecat.
Românii obișnuiesc să spună:
A plecat bou și s-a întors vacă.
Florin Cîțu a plecat florin Cîțu și s-a întors tot Florin Cîțu.
Ar fi fost normal ca la întoarcere Presa, Opoziția să-l întrebe de rațiunile gestului făcut de România, prin prezența și semnătura premierului.
Nu de alta dar e o decizie de politică externă cu deosebite implicații pentru România.
Nu s-a întâmplat așa ceva.
Presa a fost ocupată până peste cap cu Infernul din Afganistan, în care pușcașii marini americani sunt cât pe-aci să alăpteze bebeluși aruncați peste gard de mamele afgane, iar Opoziția de o declarație făcută la Summit de Președintele Ungariei trimis la Kiev de Victor Orban pe post de Florin Cîțu al Budapestei. În discursul său, președintele Ungariei a comparat anexarea Crimeii cu Tratatul de la Trianon.
La această veste târtiţa tricoloră a politicienilor români din Opoziție s-a umflat peste margini de indignare. Bietul Florin Cîțu a fost luat la rost, pentru că n-a reacționat imediat pe loc la Summit la o asemenea ofensă adusă României.
De 30 de ani, de când dau cu săpăliga condeiului pe ogorul de hârtie al presei românești, am fost martor de sute de ori la indignările politicienilor români, când cei de la Budapesta bocesc Trianonul. Pe mine cel puțin astfel de bocete mă amuză. Ce să facă Ungaria? Să joace ceardaș de bucurie c-a pierdut Transilvania? Declarația președintelui maghiar la Kiev mi s-a părut o imbecilitate fără de cusur. Când participi la o astfel de sindrofie minimele norme diplomatice îți cer să te abții chiar dacă-ți vine să tragi vinturi pe gură. Cât despre politicienii români, de mult le-am prins năravul. Pentru a ajunge la Putere sunt în stare să pieptene cu limba UDMR. Când trec în Opoziție, devin anti UDMR.
Spre deosebire de Opoziția de ițari tricolori eu nu cred că Florin Cîțu trebuia să-i dea replica președintelui maghiar:
Era o imbecilitate din punct de vedere diplomatic și așa ceva te faci că nu vezi.
Nu era locul unei polemici între București și Budapesta.
Un răspuns ar fi însemnat păruială între două țări membre UE la o reuniune internațională. Și cum presa murea la Kiev de plictiseală, un astfel de moment ar fi fost intens mediatizat. Și o dată cu el și declarația despre Trianon.
Din Coaliția de Guvernare face parte și UDMR, sensibilă la gesturile anti Budapesta de la București. Dacă ar fi reacționat Florin Cîțu ar fi pus în primejdie soliditatea Coaliției de Guvernare. Și, judecând în context, nu merita.
Aceste lucruri le știau liderii politici de Opoziție. Cu toate acestea l-au atacat pe Florin Cîțu, pentru că nu i-a ars un ghiont președintelui maghiar.
De înțeles însă reacția lor. Ține de jobul Opoziției.
De neînțeles rămâne însă reacția lui Ludovic Orban. Acesta l-a atacat pe premierul Florin Cîțu pentru că n-a dat replica.
De neînțeles, pentru că Ludovic Orban e președintele PNL și nu al PSD. PNL se află la Guvernare. Orice atac la adresa premierului Florin Cîțu, care reprezintă la Victoria PNL, e un atac la adresa PNL.
În aceeași conferință de presă Ludovic Orban a lansat și alte atacuri la adresa Guvernului. Toate mult mai eficiente în afectarea Guvernului decât atacurile lui Marcel Ciolacu.
Atacurile lui Marcel Ciolacu sunt văzute de electorat ca ţinând de partitura unui lider din Opoziție.
După 30 de ani, românii s-au obișnuit cu acest adevăr al vieții politice:
Liderii Opoziției atacă premierul.
Ludovic Orban e însă liderul partidului care a desemnat premierul. Când atacă premierul, Ludovic Orban atacă PNL.
Mai eficient decît o face Marcel Ciolacu.
[ad_2]
