[ad_1]
Până la mijlocul lunii februarie 2021 s-a desfășurat la nivelul sistemului educațional preuniversitar din România o amplă cercetare evaluativă privind ansamblul factorilor ce au definit activitățile didactice on-line. Colectivul de cercetare este format din cadre didactice universitare și cercetători cu preocupări constante pentru inovare în educație prin utilizarea resurselor și instrumentelor digitale. Este vorba despre cei de la: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea din București, Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Proiectul CRED, Proiectul ROSE, Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație
În februarie 2021 s-a desfășurat la nivelul sistemului educațional preuniversitar din România o amplă cercetare evaluativă privind ansamblul factorilor ce au definit activitățile didactice on-line. Colectivul de cercetare provine de la: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași, Universitatea din București (UB), Universitatea de Vest din Timișoara (UVT), Universitatea „Babeș-Bolyai” (UBB) din Cluj-Napoca, Proiectul CRED, Proiectul ROSE, Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație (CNPEE).
La această cercetare au participat peste 10.000 de profesori din învățământul preuniversitar
La această cercetare privind desfășurarea activităților cu elevii în perioada de suspendare a activității față-în-față, martie 2020 – februarie 2021, au participat peste 10.000 de profesori din învățământul preuniversitar. În perioada școlii on-line, motivația pentru cariera didactică a scăzut pentru 10 la sută dintre profesori, în timp ce 30 la sută se declară mai dedicați profesiei în urma acestei experiențe. Nivelul crescut de stres psihic, social, tehnic este raportat ca fiind un inconvenient major. Pentru cercetarea în discuție au fost luate în calcul 10.246 de chestionare completate on-line de cadre didactice din învățământul preuniversitar în perioada 4-20 februarie 2021. Unele date au fost corelate cu rezultatele etapei I (martie 2020) la care au participat 6.436 de respondenți tot din învățământul preuniversitar.
Investigația relevă măsurile de sprijin necesare și poate constitui baza pentru decizii la nivel local și din partea Ministerului Educației și Cercetării
Investigația relevă măsurile de sprijin necesare și poate constitui baza pentru decizii la nivel local și din partea Ministerului Educației și Cercetării (MEC).
„Anul de învățământ on-line prin care a trecut sistemul educațional românesc ne-a obligat să regândim în profunzime binomul «clasic» ce definește orice act educațional. Astfel, pe lângă predare și învățare, apare în mod pregnant cel de-al treilea termen – tehnologia – menită să susțină, să îmbogățească și să sprijine întregul proces. Deși importanța utilizării tehnologiilor digitale în educație este de necontestat, experiența ultimei perioade de învățământ mediat tehnologic ne-a adus o certitudine și multe incertitudini”, este de părere prof. univ. dr. Ciprian Ceobanu, director al Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic din cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației a Universității „Cuza” din Iași.
Acesta mai arată că:
„Este sigur că evoluția viitoare a sistemelor educaționale nu va mai putea fi concepută în afara contextului tehnologic extrem de dinamic. Pe de altă parte, această încorporare a tehnologiei în educație ridică o multitudine de întrebări atât teoretice, cât și practice, întrebări ce, cu siguranță, își vor putea găsi răspunsurile și prin derularea unor astfel de cercetări la nivel național”, mai arată prof. univ. dr. Ciprian Ceobanu.
Au fost analizate cele mai mari dificultăți în realizarea de către profesori a activităților didactice la distanță
În baza studiului, cele mai mari dificultăți în realizarea de către profesori a activităților didactice la distanță sunt, în ordine: nivelul de stres psihic, social, tehnic, lipsa unui cadru metodologic adecvat pentru pregătirea, îndrumarea și desfășurarea activităților on-line, insuficient timp pentru planificarea/ organizarea lecțiilor, lipsa unui computer suficient de performant, lipsa timpului necesar pentru înțelegerea și utilizarea adecvată a instrumentelor și resurselor digitale, lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare, lipsa unui spațiu adecvat (acasă) pentru realizarea de activităț didactice. La o comparație între cadrele didactice din școli din mediul rural și urban, apar diferențe semnificative în special în ce privește accesul la tehnologie – echipamente, Internet, suport specializat în configurarea și utilizarea aplicațiilor și platformelor digitale.
Pentru un profesor din ziua de azi, desfășurarea unei activități de calitate cu elevii se ancorează mai degrabă în pedagogie decât în tehnologie
Prof. univ. dr. Constantin Cucoș, de la Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic din cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației a UAIC susține că, pentru un profesor din ziua de azi, desfășurarea unei activități de calitate cu elevii se ancorează mai degrabă în pedagogie.
„Este vorba de pedagogie (60 la sută), decât în tehnologie (36 la sută). La începutul pandemiei, în opinia profesorilor, tehnologia ocupa un loc central al activității didactice (57 la sută), depășind cu mult preocupările privind aspectele pedagogice (38 la sută). Este un semnal că, între timp, perspectiva s-a modificat, în sensul că eficiența educației on-line, în opinia profesorilor, este adusă de felul cum curriculumul clasic este «tradus» și predat în varianta on-line, prin ce metode și strategii, cum este stimulată interactivitatea, cum pot fi menținute apropierea inter-subiectivă și suportul afectiv, prin ce forme și instrumente se realizează evaluarea sau se întărește motivația în învățare”, remarcă prof. univ. dr. Constantin Cucoș.
Transpunerea activităților didactice în noua formulă presupune o combinație de competențe didactice, de management educațional, tehnice, precum și un cadru administrativ
Mai departe, specialiștii arată că transpunerea activităților didactice în noua formulă presupune o combinație de competențe didactice, de management educațional, tehnice, precum și un cadru administrativ și organizațional favorabil. Sprijinul persoanelor-resursă din proximitate, în special a directorilor de școli, a fost definitoriu – rolul acestora confirmă și justifică, încă o dată, nevoia de manageri buni pentru succesul instituției educaționale, atât în pandemie, cât și situații de „normalitate”. Apar, totuși, în această ecuație a reușitei realizării procesului de educație, elevii, părinții și membri ai familiei cadrului didactic. În situațiile școlii de acasă, am avut ocazia să asistăm la lecții și, de multe ori, să contribuim.
„Este un moment care poate fi valorificat pentru o schimbare de atitudine a părinților față de școală și a profesorilor față de elevi și părinți, în sensul colaborării autentice și sprijinului reciproc, în beneficiul tuturor”, precizează dr. Simona Velea, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, SNSPA.
La rândul lor, elevii întâmpină dificultăți similare în activitățile de învățare la distanță, ierarhizate de cadrele didactice
La rândul lor, elevii întâmpină dificultăți similare în activitățile de învățare la distanță, ierarhizate de cadrele didactice după cum urmează: dificultăți tehnice – de acces, conectare, afișare, lipsa obișnuinței de a învăța cu ajutorul noilor tehnologii, nivelul insuficient al competențelor digitale, lipsa unui program bine structurat, determinând sincope în învățare, lipsa unui spațiu adecvat pentru realizarea de activități de învățare on-line, acces limitat la Internet. Perioada îndelungată de distanțare fizică își pune amprenta pe activitățile zilnice, schimbând rutinele fizice și intelectuale, alterând, cel puțin pentru un timp, modul în care copiii relaționează. Lipsa interacțiunii directe, în grupul de învățare, cu colegii și cu profesorii, are repercusiuni asupra dimensiunii sociale, emoționale și afective a dezvoltării copiilor, opinează cadrele didactice, cele mai multe înclinând să creadă că efectele sunt iremediabile.
Profesorii trag un semnal de alarmă în ce privește dezvoltarea socio-emoțională a copiilor în această perioadă în care școala s-a desfășurat la distanță
Lipsa contactului uman poate fi parțial compensată prin activități de educație la distanță bine proiectate. Perioada de suspendare a școlii față-în-față a constituit, pentru multe cadre didactice, o perioadă de explorări și de dezvoltare profesională. Proiectul CRED constată că rezultatele de cercetare ale acestui studiu amplu oferă date de cercetare foarte utile pentru a înțelege mai bine implicațiile pandemiei COVID-19 asupra sistemului nostru de Educație.
„Datele din aceste cercetări de anvergură constituie întotdeauna o provocare și o satisfacție, prin cheile de descifrare a realității pe care le descoperim și prin miza pe care o propun. Ne ajută să înțelegem mai bine realitățile educației pentru a fi mai buni în ceea ce facem, în ceea ce suntem și în ceea ce vrem să devenim – cadre didactice, decidenți, cercetători și, poate în primul rând, studenții noștri”, afirmă conf. univ. dr. Adrian Labăr de la Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic din cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației de la „Cuza”.
[ad_2]
