[ad_1]
Înălțarea Domnului este una dintre cele mai mari sărbători creștine. Cu acest prilej, creştinii ortodocşi respectă o serie de datini și obiceiuri, păstrate din străbuni, care au o puternică însemnătate spirituală. Odată cu ziua Înălțării, Iisus Hristos s-a despărțit de apostoli, s-a urcat la Cer și șade de-a dreapta Tatălui, fapt pe care îl mărturisim şi în Simbolul Credinţei: „S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui”.
Credincioșii creștini ortodocși sărbătoresc în cea de-a patruzecea zi de după Înviere, Înălțarea Domnului la Ceruri. În această zi, în biserici se oficiază Sfânta Liturghie, iar credincioșii vor folosi ca formă de salut “Hristos s-a Înălțat!”. Datina spune ca după Înviere, Iisus s-a mai arătat o data ucenicilor săi, pe Muntele Măslinilor, încredințându-i-i de puterea sa și dându-le ultimele învățături.
Înălțarea Domnului, una dintre cele mai mari sărbători creștine
După Înviere, Iisus Hristos a rămas printre ucenicii Săi, învăţându-i şi pregătindu-i să devină propovăduitori iscusiţi ai Sfintei Evanghelii. Apoi, S-a înălţat la cer, permițându-le că Îl va trimite pe Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care S-a pogorât asupra ucenicilor la zece zile după plecarea Sa. Joi, la patruzeci de zile de la Înviere, în Biserica Ortodoxă se sărbătoreşte Înălţarea la cer a Domnului Hristos.
Mulţi creștini obişnuiesc să ţină trei zile de sărbătoare, începând cu ajunul, adică miercuri, zi de post, și continuând cu vineri, altă zi de post.
Sunt locuri în care aceste zile sunt numite, „Bălţatele“, pentru că oamenii obișnuiesc să muncească doar miercuri dimineaţă, sărbătoarea începând abia de după-amiază. După același tipar, ei vor reveni la muncile cotidiene abia de vineri, după ora prânzului. De aceea sunt „bălţate“, căci au şi părţi de sărbătoare, şi părţi de zile de lucru! De Bălţate nu e bine să munceşti, ai voie doar să culegi ierburi de leac.
Pentru liturghia ce se ține cu ocazia Înălțării Domnului la cer, gospodinele pregătesc bucate alese, pe care duhovnicul le sfințește, întocmai ca la slujba de Înviere.
Ce semnificație are Înălțarea Domnului
Înălțarea lui Hristos are mai multe semnificații pentru lumea creștină, prin ridicarea la Cer, marcându-se intrarea definitivă a umanității lui Iisus în domeniul ceresc al Dumnezeirii. Iisus Hristos, Capul Bisericii, merge înaintea noastră în Împărăția glorioasă a Tatălui, pentru ca noi, mădularele Trupului Său, să trăim în speranța că într-o zi vom fi pe vecie cu El. Iisus Hristos, intrând o dată pentru totdeauna în sanctuarul Cerului, mijlocește necontenit pentru noi, fiind Mijlocitorul care ne asigură necontenit revărsarea Spiritului Sfânt.
În ziua Înălțării, creștinii ortodocși rostesc rugăciuni și mulțumesc Mântuitorului pentru izbăvirea de păcate.
“Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-te din înălțimile cerești pentru mântuirea noastră și hrănindu-te cu bucurie duhovnicească în sfintele și prea luminoasele zile ale învierii Tale pământești. Te-ai înălțat cu slavă, de la noi la ceruri și ai șezut la dreapta lui Dumnezeu și a Tatălui! În această senina și a tot luminoasă zi a Dumnezeieștii Tale Înălțări la Ceruri, pământul prăznuiește și saltă. Cerul se bucură astăzi de Înălțarea Ziditorului făpturii. Oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită și căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorul, luată și înălțată la ceruri”, rugăciune ortodoxă pentru sărbătoarea Înălțării Domnului.
Înălțarea domnului nostru Iisus Hristos la Ceruri este una dintre cele mai mari sărbători ale Creștinătății și este, fiind o sărbătoare cu dată mobilă, se sărbătorește, an de an, la 40 de zile de la Înviere.
[ad_2]
