[ad_1]
Colegiul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași vă invită la lansarea volumului omagial Anuarul Colegiului Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași, 1855-2020. Evenimentul va avea loc joi, 17 iunie, joi, la ora 13.00, la sediul colegiului și îi va avea ca invitați pe dr. Ina Chirilă, Arhivele Naționale ale României, filiala Iași, prof. univ. dr. Eugen Munteanu, Facultatea de Litere, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, pe prof. univ. dr. Ciprian Ceobanu, director al D.P.P.D., Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, precum și reprezentanți ai Inspectoratului Şcolar Județean Iași.
Ca un pro domo sau o profesiune de credință a misiunii Școlii Normale ieșene, propunem, în acest comunicat de presă, câteva fraze elocvente și argumentative.
Casa noastră, în care intrăm zilnic împreună cu elevii noștri, este un bastion impozant, numit de înaintași Castelul Vasilian. A fost construit între anii 1889-1891, iar în scuarul de onoare se află statuia luminatului și harnicului domn eponim Vasile Lupu. De ce oare ministerul învățământului din Regatul României a dispus construirea unui asemenea castel pentru școala de învățători? Venise, desigur, vremea părăsirii caselor mici din curtea bisericii Trei Ierarhi și mutarea într-o casă nouă, potrivită cu rangul și cu misiunea ei. Atât Titu Maiorescu, cât și Spiru Haret, ca să nu pomenim decât doi dintre înaintașii iluștri, erau convinși că temelia instrucției și educației unui neam se realizează în școala primară, prin mintea și sufletul unui Învățător. Sau al unei Învățătoare.
Școala Normală Vasiliană este o instituție națională de primă importanță
Considerăm, având în vedere istoria veche și cea prezentă, că Școala Normală Vasiliană este o instituție națională de primă importanță, deoarece aici se clădește pregătirea profesională, ca misiune și vocație, a educatoarelor și învățătorilor, primii mentori din viața viitorului om adult. Dacă acesta devine o persoană educată și instruită, viitorul națiunii este asigurat și el înseamnă patriotism și umanism, cultul cărții, al onoarei, al adevărului și al binelui comun. Despre aceste lucruri, cu peste 100 de ani în urmă, directorul Ioan Mitru spunea următoarele adevăruri: Învățătorul nu face o slujbă, ci un apostolat. […] Profesorul are ceva din propria-i personalitate de pus în slujba școlii. […] Trăim în vremi și într-o societate despre care se zice că au mari scăderi morale. Pe drept sau pe nedrept, noi, dascălii, suntem învinovățiți de această stare de lucruri.
Pentru a realiza un acces total și facil la cunoașterea de către un public mai larg a istoriei școlii, intenționăm digitalizarea și postarea pe internet a tuturor anuarelor și a revistelor editate de Școala Normală Vasiliană de‑a lungul evoluției ei. În anul apariției acestui anuar omagial, școala noastră împlinește 166 de ani. Editorii volumului mulțumesc autorilor care au contribuit prin textele lor la realizarea publicației noastre. Adresăm tuturor normaliștilor, oriunde ar fi ei, urări de împliniri spirituale și profesionale, apelând la cuvintele unui alt înaintaș de seamă: Odihnă în viața națiunilor nu-i. În neîntreruptă prefacere, fie înceată, fie uneori iute și vijelioasă, stă viața toată, ca în natură, așa și-n societăți. Atât de vijelioasă e vremea în care trăim, încât gândul nostru, pironit spre cumplitele zguduiri ale omenirii de astăzi, dă, fără voie, uitării prefacerile line datorate evoluțiunii din timpurile normale. […] Se simte, apoi, nevoia unei adânci prefaceri sufletești, se simte nevoia regenerării noastre, a ridicării culturale și morale a țării peste tot (Constantin Meissner, 1916).
[ad_2]
