[ad_1]
Dacian Cioloș e la un pas de a-și trece, prin Parlament, guvernul. Se va numi Guvernul 0.2. Conform intenției anunțate de acesta, va fi minoritar și monocolor. Cioloș speră ca parlamentarii să meargă pe minima rezistență. Și să-l susțină. Până atunci are de trecut niște examene. Cel mai important dintre acestea este să demonstreze că știe pe ce lume e. Și că nu umblă cu capul în nori. Din păcate rămâne repetent, chiar înainte de a se confrunta cu Parlamentul.
Umblând ca melcul, cu rucsacul în spate, sugerând astfel că e împovărat de notițe și documente despre cum va guverna România, umblând deci ca melcul din poartă-n poartă, Cioloș repetă, papagalicește, un punctaj dinainte învățat. Ce va face el la guvernare? 1,2,3,4. Iar în poziția numărul 1, invariabil e combaterea pandemiei.
Dacian Cioloș, dacă va reuși să păcălească, a doua oară, Parlamentul României, să obțină deci, a doua oară, votul necesar pentru a guverna, va fi supus, cum este și firesc, de către legislativ, unui tur de întrebări. Este un examen obligatoriu pe care, în mod constituțional, trebuie să îl dea toți membrii unui executiv. Și, normal, va fi chestionat în detaliu în legătură cu modul în care va urma să gestioneze criza sanitară. Cu atât mai mult cu cât aceasta este și prioritatea numărul unu pe care a anunțat-o. Și tocmai a dat cu piciorul unei șanse care i s-a oferit.
Un jurnalist dintre cei încă nemituiți de guvern, sau cine știe, poate mituit de adversarii lui Cioloș, i-a adresat acestuia insistent mai multe întrebări de bun simț, vizând modul în care acesta va înțelege, după ce se va instala la Palatul Victoria, să combată pandemia. Răspunsul la unele dintre aceste întrebări ar fi fost la fel de ușor ca și pseudo examenele pe care le-au dat recent viitorii directori de școli. Dar ce să vezi? Dacian Cioloș a avut o zi proastă. Nu a reușit să răspundă la nicio întrebare, în ciuda insistențelor jurnalistului, și mai ales, în ciuda faptului că voluminosul ghiozdan pe care îl cară în spinare, din întâlnire în întâlnire, sugerează că este doldora cu răspunsuri la uriașa provocare sanitară.
Uluitor este faptul că România, care trece printr-un adevărat carnagiu, din perspectiva numărului de victime ale pandemiei directe, adică oameni răpuși de coronavirus, și indirecte, oameni care nu au fost tratați de alte boli cronice, sub pretextul combaterii pandemiei, a fost condusă la acest capitol de doi miniștrii USR care sunt extrem de apropiați de domnia sa. Și care, chiar dacă nu au vrut sau nu s-au priceput să ia cuvenitele măsuri pentru ca România să nu ajungă campionul lumii în ceea ce privește numărul de morți raportat la numărul de locuitori, cel puțin ar fi putut să fie informați, și să-l informeze și pe Cioloș asupra hibelor din sistem. Pentru că, nu-i așa? Dacă nu știi ce probleme ai, cum ai putea să le rezolvi?
Modul penibil în care Cioloș s-a eschivat și s-a bâlbâit atunci când s-a confruntat cu un jurnalist, care, repet, l-a supus unui examen foarte ușor, dovedește că el nu s-a informat, nu s-a preocupat și nu a cugetat la prioritatea numărul unu pe care a anunțat-o pentru prezumtivul său guvern. Guvern, în care figurează, printre variantele de lucru, și cei doi foști miniștrii USR care au lăsat un prăpăd în urma lor.
Eu nu știu cum și-a promovat președintele Klaus Iohannis examenele și nici nu știu dacă este adevărat sau nu că a intrat la facultate pe motive de etnie, pe o cotă rezervată populației germane și fără a se supune, ca tot românul, unui concurs. Habar n-am care este adevărul. Dar legat de pandemie, știu cu certitudine trei lucruri. 1, că autoritățile caută cu disperare soluții de extindere a cimitirelor existente pentru că nici ele, în calitate de gropari ai statului, și nici groparii gropari, nu mai au unde să-i îngroape pe cei peste 15000 morți înregistrați lunar și trecuți în contul pandemiei. 2, în aceste condiții, președintele Klaus Iohannis, după ce ne-a informat că pandemia nu e pandemie, ci doar o simplă viroză, iar apoi după ce pandemia s-a dovedit a fi pandemie, s-a bătut cu cărămida în piept, anunțându-ne că i-a pus capăt, și că România ar fi fost campioană în raport cu combaterea ei, pentru ca în final să se arate extrem de îngrijorat și excedat de duritatea noului val, căruia sistemul sanitar nu i-a putut face față, ar avea obligația ca măcar acum, când ne-a lovit și o criză politică, să fi reacționat în mod responsabil. Nu cum a făcut. Nu cum a tras de timp. Nu cum l-a numit pe Cioloș, fără să se asigure câtuși de puțin că acesta știe pe ce lume e. 3, iar acum, când deja e prea târziu, măcar acum, după ce Cioloș s-a făcut de râs în mod lamentabil, ar fi poate timpul ca și Președintele României să se trezească din reverie.
Atâta știu, atâta scriu, și semnez. În speranța că Raed Arafat, care a declarat război total presei care semnalează hibele din sistemul sanitar, nu îmi va lua și dreptul la semnătură, după ce mi-a restricționat dreptul la o viață normală.
[ad_2]
