[ad_1]
Ce salariu are Maia Morgenstern din funcţia de manager la Teatrul Evreiesc. Doamna teatrului românesc a ajuns la vârsta de 58 de ani şi are o forţă enormă de a crea şi de apărea pe scenă. Munceşte de 40 de ani şi chiar dacă nu a intrat din prima la facultate, aceasta a depus eforturi imense pentru a-şi împlini visul.
Pe lângă faptul că a continuat cariera de actriţă, Maia Morgenstern este şi manager la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti.
Ce salariu are Maia Morgenstern
Despre directorii de teatru din Capitala, ce se afla în subordinea Primăriei Municipiului Bucureşti sau a Ministerului Culturii, se ştie că incasseaza venituri considerabile lunar.
Potrivit declaraţiei de avere, în anul 2019, Maia Morgenstern a primit suma de 107.288 de lei de la Teatrul Evreiesc, 20.040 de lei din salariul la Universitatea Hyperion, 685.665 de lei din drepturile de autor şi 6.205 euro din premiile obţinute.
În total actriţa a obţinut suma de 180.000 de euro în anul 2019. În total salariul ei în lunile lui 2019 a fost în valoare de 15.000 de euro.
Doamna teatrului romanesc are şi economii şi mai multe conturi în lei şi euro, respectiv unul de 1.647.957 în lei şi altul de aproximativ 63.000 de euro.
În conturile ei se află acum 400.000 de euro. Maia Morgenstern deţine şi 3 terenuri în Bucureşti, plus o casă şi două apartamente.
Maia Morgenstern: „Acum aştept pensia. E vremea”
Maia Morgenstern nu se mai gândeşte la ce salariu are, având în vedere situaţia în care ne aflăm din cauza pandemiei, şi priveşte totul cu umorul caracteristic. Actriţa spune că acum, când teatrele sunt închise, că nu mai aşteaptă decât pensia.
”Aştept pensia. E vremea. Muncesc de peste patruzeci de ani. Amurgul e violet. Aştept pensia. Merit.
Acum patruzeci de ani şi ceva, puţin ceva, am căzut la examenul de la facultate. Facultatea de teatru: IATC. Eram 500 de fete pe 4 locuri. N-am intrat. Merităm. Să nu intru: o nepotrivire. Monolog aiurea şi poeziile. De forţă, de dragoste, populară, fabulă sau de comedie. Şi filosofică. Aveam 18 ani. Am intrat la „muncă „, la Teatrul Evreiesc de Stat. Figurantă corp ansamblu – că n-aveam studii. Aveam 18 ani. Am dansat şi-am cântat, şi-am învăţat din mers. Şi-am plâns un pic”.
Chiar dacă începutul a fost un pic anevoios pentru Maia, în cele din urmă şi-a îndeplinit visul.
“Am intrat la Facultatea de Teatru. Tot 4 locuri erau, iar noi – 500. Da’ eu am intrat prima (şi dacă intram a treia… avea ceva? Sau ultima să fi intrat, ce, ar fi fost rău?) Aveam de-acum 19 ani şi eram prima. Studenţie, ambiţii, examene, conflicte, cafele, ţigări, amoruri. Maternitate. Nesiguranţă.
Asta e ţara mea. Tu pleacă la tine în ţară. Nu, această problemă nu există, mi-au spus la BOB. Şi-au rupt memoriul pe care îl depusesem la Ministerul Educaţiei. Ce mai contează. Acum aştept pensia. Merit”.
Cum a fost la începutul carierei
Actriţa îşi aminteşte că la începutul carierei a făcut stagiul în provincie.
“Aşa era legea. Nu mi-a fost uşor. Nu pot zice că mi-a plăcut. Câte trei săptămâni de „turnee” şi deplasări prin toate satele şi cătunele din ţară, la ţară. Sau împrejurimi. Case de cultură săteşti. Sau grajduri. Era frig şi zloată şi noroi şi apa prindea pojghiţă de gheaţă în pahar. Dar oamenii ne iubeau, cred. Copiii mai ales: gălăgioşi şi curajoşi, ne luau în stăpânire fără complexe sau preliminarii: eram ai lor, le aparţineam, eram proprietatea lor. Îşi însuşeau poveştile, costumele, măştile noastre, fără multe mofturi.
Mulţi ani, ani mulţi… Acum aştept pensia. Merit. Apoi la Teatrul Evreiesc de Stat, iar. Sau la Teatrul Naţional, sau… în deplasări cu Dacia, până la Baia Mare. Şi înapoi. Şi mâine la Suceava, după aia la Tulcea. Şi Târgu Jiu, da, să-l leg cu Vâlcea. Râmnicu Vâlcea. Şi la filmare am fost, că am aşteptat. Ce-am mai aşteptat. Am fost la probe, am fost la multe probe. Şi am luat.
Dar mi-au zis să-mi schimb numele. Numele de familie, că-i greu de scris şi pronunţat”.
[ad_2]
