[ad_1]
Un dinte care a aparţinut unei fete, descoperit în peretele unei peşteri din nord-estul Laosului, oferă o perspectivă nouă asupra „omului de Denisova”, o misterioasă specie umană dispărută, dezvăluind capacitatea reprezentanţilor acesteia de a se adapta atât la clima tropicală cât şi la cea rece, informează marţi Reuters.
Oamenii de știință au descoperit o nouă dovadă a unei specii umane dispărute
Dintele este unul dintre puţinele rămăşiţe cunoscute de „denisovani”, reprezentanţi ai unei linii de descendenţă soră cu cea a neandertalienilor, care până în prezent a fost cunoscută numai după fosile dentare şi osoase incomplete găsite într-un singur sit din Siberia şi în unul din Himalaya.
Molarul, cu o vechime estimată între 164.000 şi 131.000 de ani, a aparţinut unei fete de circa 4-6 ani şi nu erupsese încă.
Existenţa denisovanilor era necunoscută până când vârful unui os de deget cu o vechime de aproximativ 40.000 de ani a fost găsit în 2010 într-o peşteră din Munţii Altai, în Siberia. Trei molari au fost de asemenea descoperiţi în acel sit. O madibulă parţială de denisovan, datând din urmă cu aproximativ 160.000 de ani, a fost descoperită ulterior într-o peşteră tibetană.
„Am dori să cunoaştem mult mai multe despre denisovani. Dar cred că este important să ştim că, aşa cum neandertalienii erau cunoscuţi din Europa de Vest şi Orientul Apropiat, şi denisovanii erau o specie similară şi strâns înrudită care se găsea într-o zonă imensă a Asiei”, a spus Laura Shackelford, paleoantropolog la Universitatea din Illinois şi coautoare a studiului.
Peştera din Laos este localizată la aproximativ 3.800 de kilometri de peştera siberiană.
„Din păcate, ştim foarte puţine despre cum arătau ei fiindcă există atât de puţine fosile disponibile”, a precizat Shackelford, care a notat că denisovanii probabil împărtăşeau unele trăsături faciale şi dentare cu neandertalienii. Aceştia din urmă aveau oasele din zona sprâncenelor pronunţate şi nasul şi dinţii din faţă relativ mari.
Homo sapiens a apărut mai întâi în Africa
Studiile genomului au indicat că specia noastră, Homo sapiens, s-a încrucişat cu denisovanii cel mai recent în urmă cu 30.000 de ani. Drept rezultat, unii oameni moderni împărtăşesc aproximativ 5% din ADN-ul lor cu denisovanii, inclusiv populaţiile indigene din Papua Noua Guinee, Australia şi Filipine. Prin comparaţie, populaţiile din Asia de Sud-Est prezintă procente mai mici de ADN denisovan.
„Această descoperire (molarul) este deosebit de important, reprezentând prima dovadă directă a prezenţei denisovanilor în Asia de Sud-Est”, a declarat directorul Centrul de GeoGenetică al Fundaţiei Lundbeck, Eske Willerslev, coautor al studiului.
Un strămoş comun al denisovanilor, neandertalienilor şi Homo sapiens ar fi trăit în Africa în urmă cu 700.000-500.000 de ani, cu o ramură din care s-au desprins denisovanii şi neandertalienii, în urmă cu 470.000 până la 380.000 de ani.
Homo sapiens a apărut mai întâi în Africa, cu aproximativ 300.000 de ani în urmă, apoi s-a răspândit în toată lumea. Cu 200.000 de ani în urmă, patru specii umane arhaice diferite populau Asia, inclusiv denisovanii, Homo erectus şi popoare mici, insulare, numite Homo floresiensis şi Homo luzonensis. Specia noastră a ajuns apoi în această regiune.
Oamenii de ştiinţă caută de decenii în nord-estul Laos rămăşiţe umane preistorice. Peştera în care a fost găsit dintele este situată în apropierea alteia, în care au fost descoperite rămăşiţe de Homo sapiens, cu o vechime de 70.000 de ani.
Molarul care a aparţinut fetei a fost înglobat în roca sedimentară numită brecie, în peretele unei peşteri care conţine de asemenea fragmente osoase şi dinţi de animale, inclusiv de rinoceri şi elefanţi străvechi. „De fapt, nu ne aşteptam să găsim un dinte de denisovan în Laos”, a spus Demeter.
[ad_2]
